Tu ce ai răspunde?

Te tot plângi ca viața a fost rea cu tine și nimeni nu te iubește, dorințele demult au devenit ceva ireal iar ce ai acumulat până acum nu îți ajunge? Încă vezi partea negativă și ai uitat de cea pozitiva? Pai uite că poate fi și mai rău...

Imaginează-ți:

     E seară. Tu te afli pe o stradă pustie, trist, mergi spre casă unde demult te așteaptă părinții îngrijorați cu ceva bucate delicioase. "Scena" în care ești e vopsită în gri, nu demult plouase, iar jos e noroi, e un frigul de îți pătrunde și în suflet...o liniște mortală întreruptă de bocetul unui copilaș. Ridici capul de la pantofii tăi puțin murdari și observi o fetită simplă cu un prunc în brațe pe o margine de trotuar.Cerșesc... Copilașul n-ar avea mai mult de un anișor iar mămica acestuia arată de 23-25  , prea tineri pentru așa o viață tristă...și chiar sunt triști pentru că nu au motive de a fi fericiți. Te apropii de ei și le lași 5 lei în farfurioară ( ai da și mai mult dar mai ai numai una de 50 și o lași pentru distracția de vineri). Copilul îți zîmbește de parca ar simți gestul tău frumos iar maica'sa îți mulțumește din suflet. Din curiozitate te întreabă numele și tu îl zici. Fără a observa ai intrat în discuție, îți povestește despre cum a ajuns pe stradă, cum era tânăra, cum învăța bine, cum la fel ca tine își făcea planuri frumoase pe viitor, cum era iubită de părinți și cum o așteptau seara la masă, apoi cum îi ruga să-i dea voie seara în oraș pentru a se relaxa puțin după o săptămână de studii, cum și-a găsit iubirea acolo și au început o relație care a durat 3 ani, cum erau îndrăgostiți și cum s-au căsătorit, cum sau mutat cu traiul la dânsa, cum a fost primit de părinții ei cu brațele deschise pentru că era un om bun, apoi îți zimbește și îți zice cum a apărut acea micuță minune ce o tine acum in brate pe stradă....apleacă capul in jos și îți povestește cum i sa îmbolnăvit pruncul și au fost internați în spital și cât au stat acolo într-o seara de la un scurt circuit în casă și-a pierdut tot ce avea mai scump, părinții și soțul ei tânăr. Își amintește cum a ajuns aici în fața ta și îți spune ce mănâncă când mănâcă...cum îndură frigul și cum o liniștește pe Ioana când vrea mâncare.

   Îți mai zâmbește o dată și te întreabă de ce erai trist(ă) înainte de a te apropia de dânsa, ce te frământa și care sunt problemele tale?